Cine le-a dat diplome, cine îi girează, cine le scrie manualele? Cine sunt aceia care se fac vinovaţi de risipirea zestrei lăsată de acesta?
Ce fel de stat este statul român care recompensează detractorii lui Eminescu şi pune la loc de cinste falsificatorii memoriei acestuia?(…)
Astfel, Eminescu a fost scos din viata publică între 1883 si 1889, anul asasinãrii sale, fiind declarat nebun si, ca urmare, incapabil de a mai crea ceva. Ori, mărturiile din acea perioadã ne arată un Eminescu în plină creatie, lucru care nu ar fi fost posibil dacã era nebun, căci un nebun e rupt de contactul cu realitatea si nu mai simte nevoia de creatie.
Asadar, creatia artistică din acea perioadă, însotită de numeroasele dovezi (ale medicilor si prietenilor) ale sănatătii sale mentale ne aratã faptul cã Eminescu a fost asasinat printr-un proces lent de otrăvire.
Asasinarea lui Eminescu a continuat şi continuă si în prezent prin trecerea sub tãcere a activitştii sale de jurnalism politic, a atitudinilor sale nationaliste si antiiudeo-masonice.
Continuă prin prezentarea sa în scoli în mod voit deformat, în ipostazã numai de poet genial, sărac si fustangiu.
Continuă si prin eliminarea din opera sa poeticã a acelor poezii cu caracter profund national, cum ar fi versiunea adevăratã a poeziei Doina.
Continuă prin atacurile tot mai dese si abia disimulate ale asa-zisei elite culturale române.
Continuă prin atacurile tot mai neruşinate ale comunitãtii evreieşti din tară si din afara granitelor.
Dar, cel mai mult continuã prin lipsa noastră de cinstire a marelui român Mihai Eminescu, prin lipsa de informare asupra operei, a luptei si a dorintelor sale pentru neamul românesc”
– Adevărul despre Eminescu, text alcãtuit de: Cezarina Bãrzoi şi Ionut Băiaş ("Permanenţe" Nr.1-2 2005)
